De Sat Dharam Kaur
Trei moduri de a lucra în prima linie
Nu este ușor să rămâi prezent, implicat și conectat atunci când lucrezi în prima linie cu persoane care au suferit traume grave. Practic, există trei moduri de a face față acestei situații. Una dintre ele este dăunătoare pentru tine, alta este dăunătoare pentru ceilalți cu care lucrezi, iar a treia este singura modalitate de a o face.
Prima cale – fără bariere
Prima cale este să nu ai nicio barieră între tine și celălalt, doar îi iei toată suferința. Când te duci acasă, te gândești la asta. E mereu în mintea ta și mereu lucrezi și depui efort. Aceasta este o modalitate foarte bună de a te epuiza foarte repede, neavând o barieră, preluând totul pe tine și identificându-te cu acel lucru. Dacă observați că faceți asta, ceea ce se întâmplă de fapt este că propria voastră traumă este declanșată. Atunci trebuie să lucrați la asta.
A doua cale – bariera absolută
A doua cale este cea în care te poți proteja, dar îl poți răni pe celălalt, punând o barieră absolută între tine și celălalt. Tu ești profesionistul și tu ești cel care ajută, iar ei sunt cei cu problema. Tu vrei să rezolvi problema. Tu diagnostichezi problema și prescrii tratamentul sau ameliorarea simptomelor. Tu ești expertul. Tu înțelegi, ei nu. Le spui care sunt faptele, că este problema lor și că tu îi vei ajuta și o vei rezolva pentru ei. Dar nu permiți să aibă loc prea mult schimb uman între tine și ei, iar inima ta nu se deschide. Sunteți profesioniști, rigizi. Nu vrei să dezvălui nimic despre tine pentru că nu este profesional.
Veți răni oameni pentru că nu îi vedeți așa cum sunt. Îi vedeți ca pe un diagnostic. Îi vedeți ca pe un set de probleme. Cu alte cuvinte, îi veți medicaliza. Acesta este modul în care profesia medicală este antrenată să privească oamenii. Îi veți patologiza. Acesta este modul de lucru al psihiatriei în cea mai mare parte. Acesta este modul în care oamenii sunt instruiți. Prin însăși distanța pe care ați creat-o între voi și ei, îi veți răni, pentru că întreaga problemă, în primul rând, este că ei nu au fost conectați. Așadar, atunci când nu știți cum să vă conectați cu ei, pur și simplu reconstituiți ceea ce li s-a întâmplat chiar la începutul vieții lor.
Acum, s-ar putea să nu te epuizezi în acest fel, dar nici nu vei fi foarte mulțumit de munca ta, pentru că nu va fi mare lucru în ea. Cu siguranță, nici nu îi veți ajuta prea mult pe oameni.
A treia cale – Fii ca o membrană semipermeabilă
Întotdeauna există o cale de mijloc, iar calea de mijloc este să dezvolți ceea ce se numește, în termeni biologici, o membrană semipermeabilă. Celula are o membrană în jurul ei. Dacă nu există membrană în jurul ei, aceasta se dizolvă, se disipează și moare. Dacă membrana este prea groasă, atunci nimic nu poate ieși și nici nu poate intra. Așadar, membrana semipermeabilă permite unor lucruri să intre și altora să iasă, sau nu totul să intre și nu totul să iasă. Este o chestiune de a învăța să dezvolți o membrană semipermeabilă, ceea ce înseamnă că inima ta este deschisă, dar nu te identifici cu persoana, nu te faci la fel ca ea. Este durerea lor, nu este durerea ta.
Tu ai propria ta durere, dar durerea lor nu este durerea ta. Rezolvarea durerii lor nu vine de la tine, vine de la ei. Așadar, acel sentiment de responsabilitate pe care trebuie să îl rezolvi – renunță la el.
