Îmi plac planurile. Îmi place să știu la ce oră plecăm, cât ar trebui să dureze, ce urmează și dacă am destul timp să-mi iau o cafea înainte de îmbarcare. Nimic din toate astea nu mi se pare nerezonabil. Din păcate, realitatea nu prea ține cont de planurile mele. Zborurile […]

Când mă gândesc la ideea de schimbare, relațiile sunt primul lucru care îmi vine în minte. Privite cu onestitate, ele sunt cel mai bun indicator al propriei noastre transformări. Relațiile ne pun în față oglinzile potrivite pentru a ne arăta unde este nevoie să ne uităm. În singurătate, putem avea

În ultimul timp, m-am tot gândit la o întrebare: Când a devenit totul atât de serios? Nu pentru că seriozitatea ar fi în sine o problemă. Există responsabilități care merită întreaga noastră atenție. Unele dificultăți nu pot fi depășite doar cu un râset, unele obligații trebuie neapărat îndeplinite, iar unele

Eram la un seminar de inteligență emoțională când discuția din sală a alunecat, așa cum se întâmplă mai devreme sau mai târziu, spre iertare. Facilitatorul a explicat că rădăcina cuvântului „pardon” vine din latinescul „perdonare”. A dărui complet. A ierta complet. Să nu mai aștepți nimic înapoi.  Iertarea, ne-a spus

…..sau ziua în care am pus jos ghemul judecății de sine. Îmi amintesc ziua în care am încetat, pentru prima dată cu adevărat, să mă mai pedepsesc. Era în mentorat. Revizuiam un studiu de caz și, pe măsură ce ascultam înregistrarea, ceva în mine s-a strâns. Doamne, ar fi trebuit

Există un tip specific de disconfort care apare atunci când realizăm că s-ar putea să fi greșit.  Nu o greșeală dramatică sau de neiertat. Nu genul de greșeală care ne face să fim niște persoane groaznice. Ci pur și simplu o greșeală în sensul cel mai obișnuit și uman.  Am

Aproape zilnic, cineva îmi urează bună dimineața.  A devenit unul dintre acele lucruri mici și constante pe care corpul ajunge să se bazeze, chiar și atunci când nu îți dai seama de asta. Telefonul se luminează. Urarea apare pe ecran. Ziua începe cu acea mică confirmare că exiști în mintea

Când mă gândesc la ideea de convingere de bază, primul lucru care îmi vine în minte este imaginea tatălui Sofiei. Sofia este prietena fetiței mele și sora lui Eduard. Într-o zi, Sofia și Eduard au apărut în parcul din cartier cu biciclete cu roți ajutătoare, foarte mândri de aceste cadouri

Îmi observ cel mai clar nerăbdarea în situații obișnuite, de zi cu zi.  O coadă care înaintează greu. O programare care întârzie. Cineva care merge în fața mea într-un ritm care nu se potrivește cu al meu. Nu se întâmplă nimic dramatic. Nimeni nu pățește nimic. Și totuși, simt cum

Obișnuiam să spun „da” înainte să fi apucat măcar să aud întrebarea până la capăt. Nu fiindcă răspunsul nu conta. La un moment dat, am învățat că „da” era mai sigur decât „nu”.  Că „da” îi ținea pe oameni aproape, iar „nu” crea distanță. Că îmi măsuram valoarea prin cât