De Ignacio Dominguez Lemoine
A trecut un an de când am co-creat acest Grup Tematic și scopul său a fost să cercetăm cum poate fi aplicat Compassionate Inquiry în procesul de pregătire și integrare a experiențelor cu psihedelice.
Există un spectru larg în ceea ce unii numesc „renașterea psihedelicelor” — de la explorări recreative subterane (în majoritatea țărilor), la studii care utilizează MDMA pentru tratamentul fricii în PTSD; sau studii privind efectele tratamentului cu psilocibină pentru depresia cronică, efectuate de unele dintre cele mai renumite universități din lume, și psihoterapia asistată de psihedelice, pentru a numi doar câteva.
Pe măsură ce interesul pentru acest subiect crește, pot apărea complicații. Am creat acest Grup Tematic pentru a explora diferite aspecte ale formării profesionale, etica îngrijirii și nevoia incontestabilă de a crea spații pentru dialog și integrarea acestor experiențe.
Intenția noastră a fost să creăm un spațiu în care să putem explora diferite moduri de a aborda traumele folosind psihedelice, să împărtășim experiențe din domeniu și să construim punți între practicile de medicină tradițională antică și psihoterapia modernă.
Aceasta a fost o călătorie foarte plină de satisfacții și am avut marele noroc să primim diverși invitați notabili din întreaga lume, care ne-au oferit cu generozitate perspectivele și experiențele lor. Am început, de asemenea, un grup de studiu pentru a citi cartea lui Marc Aixalá, Psychedellic Integration, și din ce în ce mai mulți oameni entuziasmați au început să se alăture conversației.
Invitat: Doctorand în filosofie Jaime Andrés Vinasco Barco, Director al Fundației Consciencia Viva
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu potențialul psihedelicelor, aș dori să ofer câteva idei pe care le consider relevante și valoroase pentru procesele terapeutice.
Așa cum propun Gabor și Peter Levine, trauma reprezintă o deconectare de sine. Psihedelicele ne pot oferi experiența unei conexiuni și prezențe profunde; ele ne permit să explorăm cauzele fundamentale ale suferinței noastre, să ne reconectăm cu rănile noastre și să dăm sens amintirilor dureroase și reprimate stocate în subconștientul nostru. Aceste substanțe ne permit să fim martori empatici ai poveștii noastre.
Trauma din copilărie ne îndepărtează de autenticitatea noastră, de esența noastră, astfel încât să putem menține o formă de atașament în timp ce construim mecanisme de apărare și adaptare. Într-un proces cu psihedelicele sau cu medicina, așa cum este numită în tradițiile indigene, experimentăm stări amplificate de conștiință. Există o cantitate mare de cercetări pe acest subiect, dar multe dintre ele nu au fost încă explorate în profunzime.
Studiile arată că psihedelicele promovează neuroplasticitatea, care este capacitatea creierului de a se recupera, restructura și adapta la situații noi. Scanările cerebrale sugerează că atunci când consumăm psihedelice, activitatea în Rețeaua Neurală Implicită scade, în timp ce activitatea în alte zone ale creierului crește. Rețeaua noastră Neurală Implicită devine activă atunci când ne odihnim și devine inactivă atunci când ne angajăm în activități care necesită concentrare. Rețeaua Neurală Implicită este legată de modul în care ne vedem pe noi înșine și pe ceilalți, cu ruminarea și rătăcirea. Scăderea activității este legată de ceea ce se numește dizolvarea a ego-ului și de reducerea ruminării. Cu alte cuvinte, putem experimenta o resetare mentală, o creștere a conectivității cerebrale (vezi graficele) și o integrare cognitivă mai mare, ceea ce este legat de scăderea anxietății și depresiei. O flexibilitate cognitivă tratată ne permite să avem noi puncte de vedere asupra a ceea ce s-a întâmplat în trecut, cine suntem și relația noastră cu lumea.
În plus, Leor Roseman, personal al Beckley/Imperial de la cercetarea cu psilocibină, explică faptul că experiențele care caracterizează un proces cu psihedelice, care pot fi descrise ca mistice, extatice, unificate și fericite, sunt corelate cu o reducere a simptomelor depresiei.
Experiența în sine nu este ceea ce permite vindecarea, ci mai degrabă ceea ce facem cu conținutul care apare în timpul experienței psihedelice. O experiență poate fi mistică, biografică sau profundă. Ne poate permite să fim martori empatici ai unui eveniment din trecut, să ne recunoaștem nevoile sau să obținem claritate cu privire la cine suntem și ce ne dorim. Ceea ce facem cu aceste informații, cum le procesăm și le integrăm în viețile noastre, este esențial. De aceea, o perspectivă informată despre traumă este foarte utilă, iar aici CI este un factor cheie în ecuație.
Scopul nostru este să oferim și să împărtășim informații, pentru a face aceste experiențe mai sigure și mai fructuoase. Recomandăm întotdeauna să vă adresați unor profesioniști cu expertiză de nivel înalt în utilizarea substanțelor înainte de a vă aventura în această experiență.
Iată câteva resurse utile pentru a citi mai multe despre acest subiect:
- Capitolul 31 „Isus Hristos în Tipi: psihedelicele și vindecarea” din The Myth of Normal de Dr. Gabor Maté.
- Această discuție cu Gabor: Gabor Maté și Psihedelicele
- MAPS: Multidisciplinary Association for Psychedelic Studies
- ICEERS: International Center for Ethnobotanical Education, Research, and Service
- Fundația Beckley: The Beckley Foundation
Cu recunoștință,
Ignacio Dominguez Lemoine
