De Teri Potter
În calitate de părinți, antrenori și colegi terapeuți, grupul nostru se întâlnește o dată pe lună pentru a înțelege cum Compassionate Inquiry ar putea fi utilizat cu gândul la tineri. În cadrul întâlnirilor noastre, lucrăm prin modulele CI și explorăm posibilitățile fiecărei calități, abilități și pietre de temelie, analizând cum se aplică acestea în munca noastră cu copiii și adolescenții.
Ne-am întâlnit recent și am discutat despre „Factorii declanșatori, Durere și Rușine”. Acest subiect ne-a inspirat pe fiecare dintre noi să ne perfecționăm abilitățile legate de acordaj și conexiune cu tânăra generație. În mod colectiv, am recunoscut cât de satisfăcător este să împărtășim instrumente care ar putea întrerupe modelele de rușine în curs de dezvoltare la începutul vieții tinerilor și, astfel, să-i eliberăm de strânsoarea acesteia. Putem face acest lucru ghidându-i să recunoască faptul că reconectarea cu propriile lor sentimente adevărate este mai importantă decât concentrarea asupra „poveștii” (percepția sau interpretarea lor) despre situația lor. Acolo unde noi, ca „adulți”, am acumulat multe decenii de condiționare bine sedimentate pe care trebuie să le depășim, ei sunt mai aproape de punctul de start și, prin urmare, mai aproape de natura lor esențială, oferind o călătorie mai ușoară înapoi către încrederea în propria lor înțelepciune înnăscută.
În plus, am discutat, în special ca antrenori și terapeuți, despre importanța de a ne elibera de propriile preocupări, interpretări sau proiecții atunci când lucrăm cu acești tineri. Recunoaștem că, dacă un tânăr își exprimă furia, anxietatea extremă sau chiar ideile suicidare și simte o prejudecată din partea noastră, chiar și în mod inconștient, atunci aceste părți tandre, emergente, se vor retrage cel mai probabil în ascunzătoare, îngropate în rușine, menite să erupă la o dată ulterioară și într-un recipient care va fi probabil mult mai puțin sigur. Știm că tinerii sunt predispuși să descopere artificii, astfel încât, atunci când energia se schimbă pentru că noi, în calitate de confidenți, ne simțim inconfortabil, este esențial să recunoaștem acest lucru în acel moment.
În acest fel, am discutat cât de esențial este ca mediul pe care îl creăm să permită conversații în care TOATE părțile sunt binevenite. Doar atunci pot recunoaște partea mai zgomotoasă care este prezentă în acel moment, cea care este aici pentru că dorește să se simtă mai bine.
Am căzut de acord că acceptarea necondiționată și armonizarea noastră – fără agendă – este de fapt o cerință de bază pentru ca ei să experimenteze acceptarea și pentru ca să existe posibilitatea exprimării și integrării lor autentice. Prin urmare, dacă aducem cu noi intenția de a ne “repara” clienții, aceasta poate crea efectul opus pe care încercăm să îl obținem. Munca pe care o desfășurăm cu tinerii depinde în mare măsură de acest lucru; oferindu-le spațiu pentru a se dezvălui și a descărca o parte din durerea și angoasa pe care le poartă deja, construim o bază de înțelegere experiențială în jurul puterii comunicării deschise cu ceilalți.
În cadrul discuției, a fost clar pentru noi toți că sarcina noastră este, în mare măsură, de a fi “plantatori de semințe” pentru copii și tineri, concentrându-ne pe termen lung față de termen scurt. Este mai greu pentru ei să analizeze și să disece situații (așa cum ar face adulții), astfel încât prioritatea devine entuziasmul și curiozitatea noastră pentru ei, noi reflectând în mod natural cuvintele, ideile și convingerile lor, fără înfrumusețare și fără propriile noastre proiecții. Toate acestea pentru a aduce vibrația încrederii și a acceptării în dinamică, pentru a le invita să se dezvolte împreună cu noi și să se reconecteze la sinele lor adevărat.
Recent, ne-am gândit, de asemenea, la implicațiile utilizării Compassionate Inquiry pentru a influența abilitățile de comunicare sănătoasă ale tinerei generații și ce impact ar putea avea acest lucru asupra sistemelor familiale, setărilor educaționale și asupra lumii în general. Pe măsură ce asistăm la lupta lumii cu puncte de vedere diverse, este mai clar ca niciodată cât de vital este să dezvoltăm empatia și să ne angajăm în conversații compasive. Este un moment de reflecție asupra rolurilor noastre individuale și colective în cultivarea relațiilor și promovarea vindecării, care depășesc granițele geografice și culturale. Acest lucru este cu atât mai important pentru cei mai vulnerabili dintre noi; copiii.
Putem vedea în mod clar modul în care Compassionate Inquiry poate constitui, de foarte multe ori, primul exemplu pentru copii, o oportunitate sigură de a se reconecta cu sinele lor adevărat, de a-și schimba punctul de referință pentru a înțelege că sunt demni și merită să fie văzuți și ascultați. Ca urmare a capacității sale de a-i reconecta pe tineri cu înțelepciunea și adevărul lor interior, CI oferă o oportunitate incredibilă pentru generația următoare de a reevalua unele dintre paradigmele tradiționale ale educației parentale, educației și culturii în general, care încurajează separarea și izolarea în societate. Ce privilegiu să plantăm astfel de semințe împreună.
