De Dr. Allison Creech
“Atunci când sistemul tău nervos este bine reglat și sincronizat, ești capabil să participi la viață, să fii pasionat de munca ta, să relaționezi profund și abil cu ceilalți și chiar să crești și să te schimbi după experiențe traumatizante.” (Thomas Hübl, Attuned)
Prezența este necondiționată
Prezența este necondiționată; capacitatea noastră de a fi prezenți nu este. Prezența este o stare de a fi bazată pe conectarea la sinele nostru esențial și există ca energie vitală în fiecare celulă a corpului nostru. Indiferent de adaptările care au devenit automate în viața noastră, starea noastră autentică rămâne aceeași: coerentă, receptivă și conectată. Posibilitatea și libertatea apar atunci când ne amintim că noi suntem conștiința din spatele gândurilor și sentimentelor noastre.
Atunci când suntem prezenți, suntem ancorați într-o stare interioară de siguranță. Acest lucru creează un container de susținere și permite armonizarea somatică și relațională. Atenția noastră se concentrează pe aici-și-acum și suntem într-o relație directă, întrupată, cu momentul prezent. La un anumit nivel, prezența este întotdeauna disponibilă pentru noi. Cu toate acestea, foarte puțini dintre noi trăiesc într-o stare susținută de conștientizare a momentului prezent.
Capacitatea noastră de a fi prezenți este filtrată printr-un set de percepții și condiții care sunt unice pentru fiecare dintre noi. Biografia noastră este înscrisă în biologia noastră și cu toții am învățat să ne deconectăm. Această adaptare ne oferă un sentiment de siguranță, dar ne separă de experiența noastră autentică. Locurile în care ne-am deconectat ne oferă o invitație de a ne numi acasă. În cele din urmă, prezența înseamnă conectare.
Dacă nu suntem prezenți și întrupați, unde suntem?
L-am auzit pe Gabor vorbind elocvent despre modul în care mintea noastră creează lumea și, de asemenea, despre modul în care lumea a creat mai întâi mintea noastră. După cum spune el, “totul se petrece în minte”. Așadar, dacă nu suntem prezenți și întrupați în acest moment, unde suntem?
Răspunsul scurt este că ne aflăm într-o stare inconștientă de supraviețuire. În afara conștientizării, mințile noastre tind să organizeze experiența noastră din momentul prezent prin prisma trecutului. În subconștient, ne filtrăm experiența prin convingeri fundamentale și modele psihofiziologice de percepție. Încărcate cu energie emoțională incompletă, aceste locuri sensibilizate ne introduc într-o poveste pe care o experimentăm ca fiind realitatea noastră actuală. Fiziologia noastră se schimbă și experimentăm traume vechi în timp real prin intermediul corpului și emoțiilor noastre. Modelele de luptă, fugă și îngheț se activează, iar anumite aspecte ale personalității noastre se mobilizează cu intenții funcționale. Deși se dorește a fi de protecție, acest lucru ne menține blocați într-o buclă de incompletitudine bazată pe supraviețuire. Aceste modele de percepție rămân cu noi, înrădăcinate în țesuturile și sistemele corpului nostru.
O întoarcere la momentul prezent
Atunci când suntem prezenți și conectați la experiența noastră de moment, creăm o oportunitate de a finaliza procesarea fizică/emoțională a trecutului. Acest lucru ne eliberează de rigiditatea vechilor tipare adaptative și ne deschide către o mai mare autenticitate. Ieșim din supraviețuire și intrăm în siguranță. Pentru a practica acest lucru, trebuie să fim capabili să ne mutăm atenția în mod conștient. Intenția este să observăm când nu suntem prezenți și apoi să ne rechemăm cu bunătate.
Pentru mine, acest lucru seamănă adesea cu decuplarea a doi magneți. Există o atracție reală de a mă orienta în altă parte și trebuie să îmi readuc atenția în mod intenționat la conștiința senzorială. Uneori, acest lucru vine cu intensitate sau disconfort – există ceva în momentul prezent cu care nu vreau să fiu. Cu toate acestea, invitația este să fac exact acest lucru, să rămân cu conștientizarea senzației și să exersez revenirea în conexiune, chiar dacă mecanismele de adaptare îmi spun să merg în altă parte. Din fericire, sistemele noastre nervoase încep de obicei să se liniștească atunci când facem acest lucru; intrăm în siguranță. Aceasta este puterea acordării.
Instrumente pentru autoreglare
Pe măsură ce încercăm să construim o conștiință somatică armonizată, este util să ne putem identifica mecanismele obișnuite de adaptare. De exemplu, știu că trebuie să fiu atentă la trecerea de la simțirea experienței mele la gândirea despre ceea ce simt. Se întâmplă atât de automat, încât de multe ori nici nu o observ. Dar, pe măsură ce am învățat să recunosc acest obicei și să am compasiune față de originile sale, revin la conștientizarea senzorială cu mai multă ușurință. Prezența devine disponibilă. Știu că sunt în siguranță și că pot participa la ceea ce trăiesc. Această practică simplă de a urmări gândirea versus simțirea și apoi de a fi curioși cu privire la experiența noastră întrupată ne ajută să ne reconectăm. Exersăm revenirea la conștientizarea senzorială și devenim mai atenți la propriile noastre semnale. Învățăm cum este starea fiziologică de siguranță, ancorată în echilibrul ventral-vagal. Cu cât acest proces devine mai familiar, cu atât mai ușor putem recunoaște când am părăsit momentul prezent și să ne rechemăm înapoi.
Autenticitatea depinde de faptul că suntem conectați și în contact cu corpul și emoțiile noastre.
Pe măsură ce devenim mai pricepuți în a trece la conștientizarea momentului prezent, putem obține, de asemenea, claritate cu privire la ceea ce se întâmplă atunci când ne îndepărtăm de prezență –
- Mergem în trecut și devenim fixați acolo?
- Ne proiectăm în viitor?
- Suntem mobilizați în luptă sau fugă?
- Suntem opriți într-un blocaj dorsal-vagal?
- Suntem cuprinși de gânduri, sentimente sau amintiri specifice?
- Ne orientăm către lume printr-o percepție?
Aici ne servește curiozitatea plină de compasiune – suntem invitați să observăm unde se îndreaptă atenția noastră, ce povești și credințe sunt acolo și cum reacționăm la ele. Cu cât suntem mai mult în afara momentului prezent, cu atât mai perpetue devin mecanismele noastre de protecție. Acesta este modul în care trăsăturile pe termen scurt pot deveni stări pe termen lung, iar ceea ce a început ca fiind adaptabil devine din ce în ce mai restrictiv în timp. Există ceva în noi care are nevoie de finalizare, iar această finalizare este posibilă doar în momentul prezent.
Momentul prezent este cel în care se află puterea noastră de transformare. De fiecare dată când suntem conectați într-o relație armonizată și ne simțim suficient de în siguranță pentru a fi prezenți la experiența noastră, creăm un nou potențial prin fiziologia noastră în timp real. Acest lucru poate necesita multe repetiții, dar schimbarea este posibilă. Așa cum ne amintește Gabor, “Nimeni nu poate schimba trecutul, dar toată lumea poate schimba viitorul”.
